Arta contemporana: miscarea Pop-Art

In anii ce au urmat celui de-al doilea Razboi Mondial, Statele Unite au cunoscut o perioada de crestere economica si politica semnificativa. Multi Americani de clasa mijlocie s-au mutat in suburbii, tentati de constructia ieftina si la indigo al caselor din orasele mici. In acea perioada, Elvis Presley era regele muzicii rock’n’roll, iar Marilyn Monroe era o vedeta absoluta. Televiziunea si radioul castigau din ce in ce mai mult teren in optiunile americane de entertaining.

La sfarsitul anilor 50 si inceputul anilor 60, a inceput o revolutie culturala, propusa de activisti, filozofi si artisti, care au tras un semnal de alarma asupra conformismului sufocant din societatea americana. Tot atunci, razboiul din Vietnam a fost primit cu proteste vehemente, afro-americanii au initial miscarea Drepturilor civile, iar feminismul a devenit din ce in ce mai cunoscut.

In acea perioada plina de turbulente, experimentari si consumerism s-a nascut o noua generatie de artisti in Marea Britanie si in America, artistii pop-art. Ei au cautat inspiratie in lumea inconjuratoare, reprezentand aidoma realitatea. Faceau arta din obiectele de zi cu zi, bunurile de consum sau diferite piese din mass-media. Utilizau culori primare si stridenta si evidentul erau la ordinea zilei, spre deosebire de contrastul major cu expresionistii abstracti ai acelor vremuri.

Artistii Pop-Art, precum Andy Warhol sau Roy Lichenstein favorizau realismul, imagistica de zi cu zi, cu doze mari de ironie si inteligenta. Artistii Pop-Art si-au luat inspiratia si de la tablourile si reclamele din Media, dar si din materialele ieftine si perisabile, precum plasticul, hartia, ambalajele. Miscarea Pop-Art a fost esentiala pentru a trage un semnal de alarma asupra a ceea ce poate deveni America sub imperiu unui trend social conformist si axat pe consum.